[Vlad Dobrescu]
România nu-i o țară, e o fiară periculoasă.
Tu-i strigi să se trezească. E trează și mă vânează
Fără pauză. Simți pericolu' plutind în aer,
La spital îți iei boli, la poliție-ți iei bătaie.
Și n-ai decât să taci, să-ngroși rânduri de daci
Ortodocși mândri că-s săraci și proști.
Nu că mă dau deștept, dar singuru' tău drept
Rămas e un bocanc drept care te calcă pe piept.
În timp ce semenii te sapă e tradiția.
Citești zi de zi-n ziar că ți-a umilit părinții iar.
Spuneam că-mi pun ceva-n mâncare sau în apă,
E otravă, situația-i gravă, ar vrea să crap în grabă.
E panică, e geană pe banii pe care-i fac,
Tre' să-i bag la bugetu' de stat, de unde probabil
Deja a aranjat un alt jaf ca să-i sugă
Copiii ei preferați fără obraz, cu mâna lungă.
Nu mai e de glumă, frate, nu mai e de joacă.
Justiția-n prezent e doar un nume de țigancă.
Și nu-s în siguranță, mă simt ca o țintă,
Pe bune, cred că România vrea să mă ucidă. Îți zic!
[Refren]
Nu știu de ce vrea să mă lase fără puls,
Ceva ce-am făcut sau ceva ce-am spus.
Poate doar de frică să nu fie părăsită,
România vrea să mă ucidă!
Să fug sau să lupt, habar n-am cum fac,
Cert e că trebuie să scap cumva.
Populația-n curând egală cu mulțimea vidă,
Că România vrea să ne ucidă!
[Deliric]
Am trecut împreună prin atâtea, îți zic
Că te-am crescut de mică, acum te știu de frică.
Mulți profită, tot pe mine mă închizi.
Încă te iubesc, dar parcă vrei să mă ucizi.
Și dacă-ți zic în față, îmi iau bătaie-n Piață,
Sap după secrete, nu știu dacă scap cu viață.
Simt că-mi pierd capul, tu încerci să mi-l apleci,
Ți-ai trimis criminalii după mine-n '90.
I-ai îmbrăcat în mineri, dai în noi de tineri,
Mi-ai dat să beau de mic, mi-ai dat legale-n cartier.
Mă vrei fără carte, mi-ai lăsat profii săraci,
De frică să nu-nvăț câte combinații faci.
E ca un film de acțiune, dar ai tăi din facțiune,
Cu orice infracțiune sunt mult peste ficțiune.
Și-i lipsit de rațiune că nu suporți zăduful, dar’
Ți-ai vândut pădurea, e o minune că mai suflu.
I-ai obișnuit cu pufu,' da' ești alergică la noi.
Mă tratezi ca pe-un gunoi când sun la 112.
Dar pân-ajung pe targă o sa fiu mort oricum,
Sunt 30 de ani de când salvarea e pe drum.
[Refren]
Nu știu de ce vrea să mă lase fără puls,
Ceva ce-am făcut sau ceva ce-am spus.
Poate doar de frică să nu fie părăsită,
România vrea să mă ucidă!
Să fug sau să lupt, habar n-am cum fac,
Cert e că trebuie să scap cumva.
Populația-n curând egală cu mulțimea vidă,
Că România vrea să ne ucidă!
